26 Iulie, Ziua Internațională a Bunicilor

Ziua Bunicilor este o zi comemorativă, dedicată bunicilor în cadrul fiecăreia dintre familiile care își onorează precursorii. Această zi complementează Ziua Mamei și Ziua Tatălui.

Este celebrată doar în anumie țări, cu diferențe în ce privește denumirea ei, motivația sau/și data.

În multe țări din America Latină, a fost aleasă pentru această comemorare, ziua de 26 iulie, zi în care liturghia catolică comemorează pe San Joaquin (Sânt Ioachim) și pe Santa Ana (Sânta Ana), părinții Fecioarei Maria și, prin urmare, bunicii lui Isus.

Începând cu anul 2012 a fost organizată și în România Ziua Internațională a Bunicilor, ca un semn de vădită prețuire pentru cei care ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau… (prea)departe.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”.

Aceasta se întâmplă mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau sunt plecați (prea)departe pentru a munci.

Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici, înaintați în vârstă, îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne etc.

Pe lângă aceasta, noi și societatea, prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei.

Ar trebui să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Este un mare har să-ți cunoști bunicii și să-i prețuiești!

În plus, ONU promovează celebrarea la nivel internațional a unei zi care sa reamintească de persoanele vârstei a treia, în general: Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, pentru ziua de 1 octombrie.

Sursa: Wikipedia